acasa...
nicoleta stefan | 05.04.2009 | 1 comentarii | adauga comentariu
Mama s-a nascut in Bucuresti,dar eu sunt nascuta in Azuga,Prahova,la munte cum s-ar spune.Si cum familia ei a ramas acolo,in Bucurestiul meu iubit,am avut ocazia sa il simt aproape in fiecare vacanta,sa il doresc in fiecare zi din viata mea...
Am 41 ani,aleator am mai trecut prin oras,cu probleme sau pur si simplu in vizita,dar nicaieri nu ma simt mai acasa ca in Bucuresti!Nu cunosc strazile,dar intodeauna o iau pe drumul care trebuie sa ajung unde trebuie,nu ma deranjeaja poluarea sau aglomeratia(la mine la munte ma sufoc),la bucuresti ....respir,Toate locurile imi sunt prietene,uneori am impresia ca si oamenii ma cunosc,iubesc orasul asta cu fiecare celula din mine...si nimeni de aici ,de la munte nu intelege!Am doua fete gemene ,de 21 ani,oana lucreaza deja in oras,cand a plecat,i-am spus:sa te duci acas",asta e orasul in care ma simt acasa,asta e orasul pe care nu contenesc sa il admir,asta e locul unde imi e bine....dar ce pacat ca eu nu sunt acolo,sa il iubesc si escopar in fiecare zi...
comentariile voastre
Popescu Mihai | 07 Iulie 2009 10:02
Nu iubesc Bucurestiul .Pentru ca mullti din locuitorii sai nu il iubesc. Pentru ca trebuie sa ma duc intr-un loc anume din oras ca sa ma simt acasa .Pentru ca trebuie sa ne legam cu disperare de niste locuri pentru a scoate frumusetea la iveala . Sunt un venetic pripasit in acest oras . Nu ma leaga amintiri de el , nu aici mi-am gasit prietenii adevarati . Tot ce mi-a oferit orasul asta pana acum e doar un simt mai cinic al libertatii . Al libertatii castigate in van . Pentru ca totul are un pret aici . As vrea sa plec de aici si sa ma intorc cand oamenii vor fi sinceri cu ei insisi, cand isi vor da seama ca depinde de fiecare in parte ca orasul asta sa fie cu adevarat frumos . Dar ce stiu eu ? Pana la urma frumusetea sta in ochii celui ce priveste . Deocamdata ne mintim si inchidem ochii pentru a visa la un Bucuresti care sa il iubim oricum, oricand . Fara sa facem nimic altceva in schimb .
