Bucuresti, Orasul Inimilor Deschise

Mă numesc Claudia, am 22 de ani şi de când mă ştiu am trăit în Bucureşti, acest mic Paris al Romaniei, deşi ca să spunem drept, nu e o copie tocmai fidelă a Parisului .
Bucureştiul este un oraş frumos în felul lui, chiar dacă uneori suntem copleşiţi de mărimea sa, de zgomot, de agitaţia continuă din acest oraş, de oamenii grăbiţi şi prea obosiţi să mai poată cunoaşte şi aprecia adevărata sa faţă.
Dar eu îl iubesc aşa cum e, cu bune şi rele, aşa cum iubesc şi persoanele importante din viaţa mea. De asemenea, îl iubesc pentru că este oraşul meu natal şi pentru că cele mai frumoase amintiri se leagă de locurile sale.
E oraşul în care am râs, am plâns, am iubit şi încă mai iubesc, unde muncesc şi unde mă relaxez şi mă regăsesc.

De câte ori nu m-am plimbat pe strada Lipscani privind cu jind la vitrinele magazinelor cu rochii de mireasă, imaginandu-mi cum va fi când voi păşi la altar, alături de bărbatul iubit şi de câte ori eu şi iubitul meu ne-am plimbat de mână pe aleile din Cişmigiu.
Sigur, au fost şi zile când mi-a fost greu să trăiesc în Bucureşti, ca atunci când, într-o dimineaţă ploioasă am întârziat la serviciu pentru că se aglomerase traficul iar stăzile erau aproape inundate, mai apoi s-a stricat autobuzul, şi am mers pe jos, prin ploaie.
Atunci m-am gîndit că poate ar fi bine să mă mut într-o căsuţă, la ieşirea din Bucureşti, pentru a scăpa de toate astea, când îmi voi permite acest lucru, dar atunci ce m-aş face în serile când plec de la serviciu şi sunt tristă şi vreau să mă gândesc la viaţa mea?! Cum mă voi mai putea plimba dinspre Spitalul Municipal spre Grădina Botanică, iar mai apoi, spre casă ...?!
Chiar de curând am „cules” o amintire foarte frumoasă.
Mă întorceam împreună cu iubitul meu de la nişte prieteni ... Ne aflam la Piaţa Operei, fiind noapte şi cum transportul în comun nu mai circula la acea oră, ne-am decis să oprim un taxi. Fiincă nu am găsit niciun taxi, am hotărât să traversăm parcul până în faţa spitalului Municipal, însă ne-a distras atenţia fântâna arteziană din parc, apa fiind luminată în culori foarte vii. Era aşa de întuneric în parc încât părea că fântâna ar fi unica sursă de lumină din acel loc. Era superb! Am fost foarte impresionaţi, ne-am oprit puţin şi iubitul meu mi-a făcut o poză pe pe telefon, eu stând lângă fântana care lumina atât de frumos. Eram singurii din acel loc şi cred că datorită acestui fapt şi bineînţeles al atmosferei romantice, iubitul meu, care este împotriva demonstrării afecţiunii în public, m-a sărutat pătimaş.
A fost cel mai romantic moment pe care l-am trăit în ultima vreme. A fost ceva spontan, ceva ce ne-a plăcut tocmai pentru că nu a fost planificat şi pentru că am fost impresionaţi de frumuseţea acelor locuri în acea seară.
Pot spune că Bucureştiul, prin frumuseţea locurilor sale, mi-a dăruit amintiri pe care le poţi avea numai când trăieşti o mare poveste de iubire.
Şi voi puteţi să aveţi parte de asemenea momente în Bucureşti, trebuie doar să deschideţi ochii şi să vedeţi acest oraş aşa cum este de fapt. Eu personal, declar Bucureştiul ca fiind Oraşul Inimilor Deschise.

comentariile voastre

adauga comentariu

Scrie parerea ta:

nume:

email:

http://website:

comentariu:

cod verificare:

Nota: Mesajele cu un continut discriminatoriu, rasist, obscen, injurios, de instigare la violenta sau de promovare comerciala vor fi sterse.