Cameleon de Bucuresti

Bucurestiul este un automat de identitati.
De la primul pas pe care l-am facut aici, am simtit ca vrea sa ma modeleze. Si m-am lasat corupta.
Iubesc Bucurestiul pentru ca e anti-deprimant. E ca un medicament impotriva tristetii, plictiselii, banalitatii. Poti purta orice masca si poti uita de tine in multimea aglomerata de la metrou, care iti imprima automatisme, asta pentru ca toata lumea e antrenata intr-un vartej nebun de idei, carente de timp si stresuri zilnice, iar tu devii un numar intr-un sir sau cel mult vecinul simpatic/antipatic din RATB.
Bucuresti – refugiu de energii, catalizator pentru actiune, antrenor de spirite albatice care se hranesc cu teatru, muzica, moda, ambitii corporative. E imposibil sa te plafonezi, pentru ca sunt organizate mereu evenimente diverse, cu arome variate de cosanzenism, extaz, impacare, mister, cunoastere, etc. Astfel, acaparat de vartejul polivalent, devii setat pe coordonate cu ritm eterogen.
Bucurestiul e o aventura, un labirint prin care intalnesti ba un strain cu care ajungi sa empatizezi in cele 5 minute cat il conduci spre posta, ba un cersetor din Piata Romana in care vezi ceva artistic, ba un chip pe care ai impresia ca il recunosti, ba o persoana dintr-un pub cu care ai sa imparti amintiri tomnatice... si multe alte situatii speciale – scenarii personalizate, unicat.
Da, in fiecare oras exista sentimente care plutesc in aer si oameni interesanti, insa Bucurestiul are colectia completa (editie nelimitata). Aici parca si ploaia e altfel... iar atemporalitatea, paradoxal, exista, in momentele in care te decizi sa te opresti din mers si abia atunci, uitandu-te in jur, observi ce viteza au toate.

Bucurestiul e o simbioza intre extreme; e o jungla in care supravietuiesc oamenii cameleon, care se pot reinventa continuu si accelereaza din ce in ce mai mult. Cand vrei sa pui agitatia pe pauza, mergi si te scoti de sub tensiune intr-o oaza de linsite, in alt oras, dar descoperi ulterior ca esti dependent de sursa de adrenalina de pe Magheru si de integrarea in haosul de praf de pe Calea Victoriei.
Aici iti poti cumpara o viata noua, cu pretul timpului. In Bucuresti inveti sa creezi versiunea reala a imaginatiei tale pe artera principala a posibilitatilor, esti mai eliberat de prejudecati si de teama de a fi judecat pentru ceea ce reprezinti; esti obligat sa fii inventiv.
Verdict: Bucuresti fara somn... eu te-am ales, irevocabil.
Carpe diem, carpe noctum...

comentariile voastre

adauga comentariu

Scrie parerea ta:

nume:

email:

http://website:

comentariu:

cod verificare:

Nota: Mesajele cu un continut discriminatoriu, rasist, obscen, injurios, de instigare la violenta sau de promovare comerciala vor fi sterse.