Despre cafenele si iubire

Prima dată când am intrat înăuntru am fost vrăjit. Elena mă luase de mână târându-mă de-a lungul unei mici străduţe având în capăt, la bulevard, un impresionant magazin de cactuşi, până în locul în care, sprijinită de curtea SNSPA-ului se afla o căsuţă a cărei firmă ieşită în stradă, vopsită în modulaţii verzui anunţa o cafenea liniştită. „Il cafe de mi finca”. Îmi promisese o surpriză, îmi spuse că mă va duce într-un loc pe care nu-l voi uita niciodată şi care mă va cuceri de-a dreptul. Ei bine, interiorul mi se păruse chiar drăguţ însă din start ochii mi-au fost furaţi de măsuţele de lemn, rotunde, bogat ornamentate cu modele florale în culori vii ce păreau a fi purtătoarele unei chemări stranii şi nerostibile către intimitate şi tăcere. Ne aşezarăm la una din mesele aflate lângă fereastră iar între timp, până să apuce chelnerul să-şi facă revenirea de rigoare pentru a lua comanda, am aruncat câteva priviri asupra pereţilor gălbui ce duceau asupra lor, închise în interiorul unor rame de lemn, amintirile unor chipuri într-un sepia verzui, suspendate în temporaneitate şi indiferenţă. Am comandat atunci două specialităţi alese cu greu din mulţimea de cafele cu arome deosebite împărţite de-a lungul meniului şi ne-am lăsat pradă misterului pe care spaţiul acela straniu îl arunca asupra noastră, şi a muzicii temperate, şi a culorilor ce ne îmbrăcau în acele clipe.
Fusese marea mea iubire. Nu cafeneaua, bineînţeles, ci acea domnişoară cu părul lung şi catifelat şi cu glasul domol ce mă târâse în acea zi de-a lungul Visarionului şi puţin pe Vasile Alecsandri până în locul cu pricina. Atunci era doar un început greoi în care primii paşi se făceau prin cafenele şi ceainării, şi prin coloratele librării prin care pierdeam în neştire vremea. Mai apoi am revenit împreună cu plăcere în locul în care mă aduse chiar ea, fata de al cărei chip eram permanent tiranizat de fericire, şi ce-mi spusese atunci că viaţa ei a căpătat o altă formă de când mă cunoscuse. Noi n-am fost niciodată la cinema, aşa cum îi auzeam pe cei mai în vârstă că făcuseră în tinereţea lor, şi nici nu ne scriam bilete de dragoste cu toate că eram tineri şi s-ar fi putut să cădem pradă tentaţiei de a lăsa sentimentele să capete forma unor cuvinte aşternute pe o coală de hârtie albă precum inocenţa în care ne scăldam. N-am făcut-o. Se mulţumea să adoarmă pe genunchii mei pe vreo băncuţă mai ascunsă din Cişmigiu şi poate că era de ajuns să ne ţinem de mână atunci când coboram din troleibuz conducând-o înspre blocul de pe strada pe care o mai preamăresc şi astăzi prin cântecul celor de la Pasărea Colibri. Popa Nan avea oricum farmecul său.
Tinereţea trece însă la fel ca şirurile de biţi prin circuitele electronice. Avea un an mai mult decât mine şi asta a însemnat, iminent, să-şi împlinească marele vis de a pleca să studieze la o universitate din Germania. N-am avut încotro. A trebuit să accept că părăsind Bucureştiul mă lăsa şi pe mine pradă disperării, în ciuda faptului că la suprafaţă lăsam să se vadă resemnarea. Ne trimiteam la început email-uri dese şi ne sunam din când în când însă chiar şi toate acestea au început să se rărească inexplicabil. Într-o zi, neavând ce face m-am hotărât a merge pentru a bea o cafea în locul pe care l-am descoperit împreună cu ea. Nu mică mi-a fost mirarea când numele localului nu mai era „Il cafe de mi finca”, fermecător de altfel, ci „Galanto”, aproape fără personalitate. Cămăruţa în care stătusem de atâtea ori împreună cu Elena avea acum nişte mese pătrăţoase de sticlă, transparente, în timp ce pereţii albi fuseseră violent despuiaţi de viaţa insuflată de chipurile din fotografii. Simţeam că acest loc nu-mi mai aparţinea sau poate că eu nu mai aparţineam lui. După ce-am aruncat o privire asupra meniului transformat şi el m-am hotărât să mă ridic şi am ieşit fără niciun cuvânt. Nu m-am mai întors niciodată. Nici Elena nu s-a mai întors, aveam să aflu mai târziu când m-am întâlnit peste ani, întâmplător, cu un prieten comun. Se căsătorise acolo.

comentariile voastre

adauga comentariu

Scrie parerea ta:

nume:

email:

http://website:

comentariu:

cod verificare:

Nota: Mesajele cu un continut discriminatoriu, rasist, obscen, injurios, de instigare la violenta sau de promovare comerciala vor fi sterse.