Drog

Nasa, la vreo 6 luni de la inceperea facultatii: "Ce-ti place tie la Bucurestiul asta, io nu pricep. Atata aglomeratie si praf si mitocanie si mizerie..." Eu, cu botul pe labe (adica barbia in pumni): " Hm, nu prea stiu nici eu...e ca un drog, nu-mi place da' nu m-as lasa". No, au mai trecut niste ani de atunci...Bucurestiul meu e aglomerat, prafuit, jegos si mitocan doar la periferia campului vizualo-auditiv0-tactil. Altcum, e alcatuit din plimbari lungi la cele mai diverse ore si prin cele mai diverse locuri (d-aia imi spune sotul meu acum "GPS-ul meu drag"). Plimbari prin Parcul Tineretului sau IOR pe la miezul noptii sau spre dimineata, pe la 4, cand singurii alti plimbareti sunt cateii cu stapani matinali. Strazile mai putin umblate (sau mai umblate, no) din Cotroceni sau Floreasca sau de prin spatele Garii de Nord, ba chiar si cele din Centrul vechi...parfumul inca vag dar inconfundabil al Micului Paris. Gradina Botanica, rai ai practicatilor de QiGong si al studentilor doritori de liniste in sesiune. Avionul de la Doamna Ghica (pacat c-a zburat de-acolo). "Eticheta" din fier forjat care anunta ca te afli in fata casei nr. 2 din Popa Nan. Inapoi in parc? Gradina Icoanei, fie, banala...dar parcul Ioanid sau parculetzul al carui nume nu mi se lipeste niciodata de creier, de pe Calea Victoriei, aproape de muzeul Enescu. Muzeul Taranului Roman, din vremea cand salile Timp si Ferestre inca mai existau. Ceainaria de la etaj, cu aer de biserica din lemn, unde la orele lenese ale amiezii poti sta pe jos, sprijinita de bancile-lazi de zestre, la o cupa de ceai si o carte buna. Strada Parfumului, strada Zorilor si a Zorelelor. Ba chiar si intrarea Regina Noptii. Mansarda cu camera de o forma imposibila, la capatul unui culoar labirintic. Arcadele cu glicina inflorita, in Cismigiu, si tufele de caprifoi pe Dealul Mitropoliei, cum urci dinspre 11 iunie. Bancuta din pasajul care uneste alternativ Scoala Amzei cu Calea Victoriei. Iesirea de la metrou in statia Titan, direct in parc. Lotusii din parcul Tonola. Iarasi, ceainaria (de la demisol, de asta data), unde aburul ceaiului se transforma in magie sub mana calda a flacarii de opait. Gangurile intunecate care se deschid spre curti interioare feerice (sau teribile, dupa caz). Libraria Noi, unde nu stii cand au trecut patru ceasuri. Burghezul gentilom si Toujours L'Amour. Alchimistul, in sala cu catifea rosie. Domnisoara Pogany in Swing. Daniel Fat la Casa Eliad. Stradutele neasfaltate si nepietruite unde toata lumea da buna ziua. Vreo 30 de metri de linie de tramvai, in curba, pe G-ral Berthelot (atat a ramas, daca nu cumva s-o fi turnat asfalt intre timp). Ovidiu Craciun si muzica lui medievala. Fantanile de la Unirea, cu mozaic si fara coloranti. Anticarii de la Universitate, la un pahar de vorba cu Vasile Andru, intr-o seara de iarna. Si tot asa...

comentariile voastre

adauga comentariu

Scrie parerea ta:

nume:

email:

http://website:

comentariu:

cod verificare:

Nota: Mesajele cu un continut discriminatoriu, rasist, obscen, injurios, de instigare la violenta sau de promovare comerciala vor fi sterse.