Gri

“…Ies grabit din casa iar in gura liftului//Dau cu piciorul cainelui din scara blocului//Da sa ma muste, ma feresc, ma gandesc//La multe intrebari pus in fatza oglinzii, nefiresc…”
…aici sunt… intr-o scara gri, dintr-un bloc gri, uitandu-ma la un caine gri, sub un nor gri… sunt patura de mijloc. Nici alb. Nici negru. Sunt o mediana intre bine si rau. Intre frumos si urat. Intre dulce si amar. Sunt o rotita mijlocie, intr-un angrenaj mult prea alambicat. Cu prea multe coturi ce curg. Sparte si sulemenite in mod neghiob de mesteri ce, in urma cu multi ani, taiau bilete la metrou. Sunt un manunchi de apa si aer ce ma scurg prin vagaunile intunecoase si mult prea inguste, insuficient de lungi, sub un caldaram incins de soarele apocaliptic al ratelor mult prea mari. “urmeaza Statia X cu peronul pe partea dreapta”. Sau stanga! Depinde cum bate vantul. Cel rece si politic! Ma catar cu unghiile rupte din carne, pe peretii plini de borduri. Doctorul ma apuca de rana si plimbandu-si degetul prin ea imi promite o analiza. Sunt o hiena dereglata ce salasluiesc printre puzderia de vehicole parcate ilegal. Trotuarul e de mult apus! Sunt mortarul dintre caramizile de la etajul al 13-lea. Ma uit in jos spre acoperisul bisericii lipite si ma gandesc ca raiul s-a mutat la parter. Ma arunc in gol! Sunt o punga de plastic luata de vant! Zbor pe deasupra sarpelui metalic cu foarte multe capete. Fiecare zala a sa are 4 roti. 6 geamuri. Si urma unei roviniete disparute de pe piata. Dedesubt un politist incearca sa ma doboare cu cascheta. Sare. Se agita. Fluiera. Batut de praf cobor din vazduhul sumbru peste copacul doborat in santierul ce candva a fost un verde parc! Se uita la mine si ma scuipa direct in ochi. Ma ridic. Incerc sa ma adun. Ma scutur de tine, de el, de ea. De voi. De mine. Ma urc in autobuz si ma lipesc cu fata de geamul slinos. Putoarea imi umple narile. Odata cu aerul greoi lipsit de conditionare. Sunt intr-unul din cele 500. Imi infing adanc degetele in fata si urlu. Sparg geamul si ma eliberez in noapte. Urechile ma dor. Imi duduie creierii. Neuronii dau din maini si din cap pe ritmuri sinistre. Alerg. Jogging printre gropi. Pe caldaram. Si antrenori imi sunt caini ce ma alearga. Ma haituiesc. Ma musca. Au doua picioare si conduc SUV-uri. Scumpe. Sar. Sunt un paianjen murdar ce am cuibul in panza deasa de cabluri.
Am un domeniu vast. Mai am un pic si am sa tes atat de mult incat cerul va fi o amintire proustiana. Un cersetor ma loveste cu batul si ma doboara. La semafor. Ma alearga disperat sa ma manance. Ma prinde cu cuvintele lui silfide. Milioanele din contul lui il transforma filantropic intr-un eliberator. Imi da drumul. Ma lasa sa trec. Liber! Hahaha! Cat de liber pot sa fiu cand privesc prin grilajul inchisorii unde fiecare bara este o doamna Magda, un violator, o baba sodomizata, un cadavru decapitat, un biker strivit, un drogat pisat, un betiv galagios, un etnic voluminos, un parlamentar scarbos, un girofar nervos, un politist scabros, un emo dureros, un smecher chelios, un bogat libidinos, un zidar soios, un cersetor ghebos, un peste periculos?!
Si ca sa iti raspund totusi de ce. Pentru ca acolo in cutiuta aia mica din scara gri, la ultimul etaj stau eu. Am o mana de prieteni care sunt ca trandafirii in desert. Si in coltul plin de coji de seminte cresc impreuna cu ei. Si sorb fiecare picatura de roua ce imi este data. Impreuna cu ei. Traim. Visam. Speram. Votam. Orasul asta nu are blocuri inclinate, arhitectura impresionanta, parcuri suficiente, servicii de calitate, infrastructura conforma cu secolul in care traim, conducatori onesti, energie alternativa, gradinite pe masura. Dar ma are pe mine. Pe tine. Pe el. Pe ea. Iar noi suntem sufletul lui. Noi suntem schimbarea. Din visele noastre se va naste un alt inceput!

comentariile voastre

adauga comentariu

Scrie parerea ta:

nume:

email:

http://website:

comentariu:

cod verificare:

Nota: Mesajele cu un continut discriminatoriu, rasist, obscen, injurios, de instigare la violenta sau de promovare comerciala vor fi sterse.