Orasul plin de praf si minunat

M-am trezit acum cu o pofta nebuna sa imi iubesc orasul.
Sintagma mea preferata in ceea ce il priveste este "orasul plin de praf si minunat", ideea este urmatoarea : praful se poate sterge, minunea ramane.
Trebuie sa invatam sa apreciem. Trebuie sa invatam sa ne pierdem intr-un oras care ne ascunde in bratele sale.
Trebuie sa invatam multe, orasul asta e destul de batran si ne poate invata, problema e ca nimeni nu asculta.
Sa pleci intr-o zi si sa ascunzi Bucurestiul in ochi, in suflet, sa faci cunostinta cu zecile de strazi, cu zecile de cladiri ce poseda o arhitectura impresionanta, cu parcurile care mai arunca putin oxigen peste sufletele noastre imbibate in substante chimice care nu sunt palpabile, dar care ne distrug fiinta, sa imbratisezi o piatra pentru simplul fapt ca imbogateste decorul.
Nu orasul se face vinovat de poluare, proasta crestere si nesimtire, el e singurul cu "bune maniere", el e singurul dispus sa invete si sa se lase modelat de noi, de oameni, totul e sa vrem sa stergem praful.
Orasul e minunat, le mai ramane acum oamenilor sa castige apelativul sau.

comentariile voastre

adauga comentariu

Scrie parerea ta:

nume:

email:

http://website:

comentariu:

cod verificare:

Nota: Mesajele cu un continut discriminatoriu, rasist, obscen, injurios, de instigare la violenta sau de promovare comerciala vor fi sterse.